Consultatie Gratuita
Consultatie Gratuita

Comunicarea este primul pas pentru o colaborare eficienta. La cabinetul nostru stomatologic beneficiati de consultatie gratuita, evaluare si plan de tratament. Va asteptam cu drag!

Albul cel mai alb
Albul cel mai alb

Un zambet de milioane poate costa atat de putin!

De ce noi?
De ce noi?

Pentru profesionalism, atentie si dedicatie.

Implantul dentar
Implantul dentar

Vino sa gasim cea mai potrivita solutie pentru “a umple” golurile din calea unui zambet larg.

Ai intrebari?
Ai intrebari?

Noi avem raspunsuri. Comenteaza articolele noastre si nu ezita sa ne intrebi ce te framanta.

Obturatii de canal


obturatie-canalConcepte privind tratamentul de canal al dintilor

Gerald H. Smith, D.D.S., N.M.D spune: “Manoperele dentare conventionale folosesc materiale de obturatie cu efecte caustice, si totusi numarul de bacterii restante in canaliculele dentinare este mare. Lipsa de compatibilitate a materialelor si prezenta produsilor de metabolism bacterian afecteaza tesuturile din vecinatatea dintelui. In urma cercetarilor conduse de Dr. Boyd Haley de la Universitatea din Kentuky, 75% din dintii cu obturatii de canal (plomba de canal) au bacterii cantonate la tivelul tubilor dentinari. Acestea produc permanent metaboliti daunatori organismului, se raspandesc in circulatie si afecteaza diferite organe si sisteme. Weston Price a fost primul dentist care a afirmat pentru prima data acest lucru in anii 1940. Studiile sale au fost marginalizate, criticate si nu au fost acceptate de catre lumea medicala.

Tratamentul de canal

Endodontia se ocupa cu tratamentul de canal al dintilor prin extirpare (scoaterea nervului) si tratarea proceselor infectioase de la apexul dentar (varful radacinii). Ca urmare a tratamentului instituit, este posibila mentinerea pe arcada a unui dinte anterior dureros sau cu patologie asociata. Decat sa fie extras, este de dorit ca dintele sa beneficieze de un tratament de canal. Cu toate acestea, numarul medicilor (specializati in diverse domenii medicale) care cred ca tratamentele de canal pot fi cauza sau pot sa duca la aparitia unor boli acute sau chiar boli degenerative cum ar fi cancerul, au inceput sa creasca. . Tratamentul de canal permite pacientului sa aiba un dinte in plus in gura. Stomatologia este singura stiinta care accepta ideea de a avea un organ mort in propriul corp. Organismul insa va face tot posibilul sa indeparteze acest organ mort. Este de inteles de ce dorim sa salvam acest dinte, dar desi ne convine aceasta varianta de tratament, efectele asupra sistemului imunitar al organismului pot fi devastatoare. Douazeci de milioane de plombe de canal se fac anual in SUA si acest numar se estimeaza ca se va dubla in urmatori ani. In facultate, invatarea stomatologiei se cam limiteaza la functionalitate, controlul durerii si estetica. Efectele asupra organismului in totalitatea sa sunt mai rar luate in considerare.

Tratamentul conventional al canalului dentar a fost controversat inca de la inceputul secolului trecut, cand formaldehida era folosita in stomatologie. Formaldehida are efect asupra pulpei dintilor, dar afecteaza si osul din jurul dintelui. Aceasta tehnica de obturare a canalului este folosita de 20% din dentistii americani si este numita tehnica Sargenti; ADA (American Dental Association) a recomandat renuntarea la aceasta tehnica deoarece formula contine compusi de formaldehida si plumb. Formula materialelor de canal folosite astazi sunt fara continut de plumb, dar milioane de obturatii cu vechea formula inca sunt in gurile oamenilor. Cercetarile actuale au aratat ca si formulele materialelor contemporane sunt un pericol pentru sanatatea organismului datorita: infectiilor reziduale, infiltrarea in circulatia sistemica a substantelor toxice din formula materialelor dentare, interferenta cu fluxul energetic al meridianelor organismului.

Actualmente inca se folosesc substante toxice pentru a steriliza canalul dentar, ca de exemplu eugenolul si formocrezolul. Majoritatea dentistilor folosesc si gutaperca pentru obturarea canalelor radiculare.

In anii 1950 Reinhold Voll, un dentist german, a descoperit prin metoda biofeetbackului in electro-acupunctura, ca fiecare dinte din gura este conectat pe un meridian specific. A ajuns la concluzia ca daca un dinte are o patologie specifica, unul din organele situate pe acelasi meridian are de suferit, dar este valabila si situatia inversa, cand un organ nu mai functioneaza normal pot aparea manifestari dentare.

Un dinte cu plomba de canal, plomba coronara, coroana dentara sau o interventie care a modificat fiziologia locala, modifica si fluxul de energie care ar trebui sa curga prin acea zona, sau chiar il blocheaza. Vor fi afectate astfel si alte organe sau sisteme aflate pe acel meridian si vor aparea tulburari functionale la nivelul lor.

Daca un dinte este extras, energia va curge prin acea zona. Cu toate acestea, in lipsa dintelui, osul nu mai este normal morfofunctional. Fara stimularea dintelui, circulatia sangelui si drenajul limfatic este modificat (scade) si osul si tesuturile moi din jur se atrofiaza. Daca dintele a fost extras din cauza unui proces inflamaror, bacteriile si toxinele locale se infiltreaza in osul maxilar si de acolo pleaca in restul organismului dand patologii la distanta.

De asemenea, in medicina chineza unde se crede ca dintii sunt legati de restul organismului de meridiane energetic, obturatiile de canal, obturatiile mari de amalgam, coroanele si lucrarile dentare din metal, materialele care nu sunt biocompatibile, afecteaza fluxul de energie “chi” si organele aflate pe acel meridian. De exemplu, incisivul superior este pe meridianul rinichi-vezica urinara si un tratament de canal pe acest dinte poate cauza probleme ginecologice, renale, impotent si sterilitate conform medicine chinezesti. Tot acesti dinti ar fi legati de vertebrele spinale, incisivii relationeaza cu coccisul partea posterioara a genunchiului si vertebrele L2, L3, S3 si S6.

Se considera ca lipsa osoasa (atrofia) este corelata cu gradul de infectie prezenta local. Aceasta presupunere este falsa deoarece osul se resoarbe lent in timp. Uneori osul nu se resoarbe, ba din contra, apare o condensare osoasa. Dentistii sunt invatati ca aceasta condensare osoasa apare in lipsa agentului infectios. Realitatea este ca zona cu osteita condensanta demonstreaza ca sistemul imunitar nu este capabil sa localizeze infectia. Acesti dinti au efect sistemic cel mai rasunator.

Vaporii de mercur sunt emanati permanent din obturatiile de amalgam.

Compusii toxici eliminati din compozitia materialelor de obturatie de canal se pot combina cu mercurul din amalgamul dentar si rezulta compusi si mai toxici pentru organism. Unele din aceste combinatii pot fi mai agresive decat Clostridium botulinum (cauzeaza botulismul). De fiecare data cand o persoana cu obturatii de amalgam musca pe aceste amalgame, cateva molecule de otrava intra in fluxul sangvin si este nevoie numai de cateva molecule pentru a crea probleme serioase.

De ce ar trebui evitate obturatiile de canal?

Scad imunitatea.
Interfereaza cu meridianele energetice ale organismului.
Sunt introduse in organism unele dintre cele mai toxice substante cunoscute de catre om. Dr Weston Price, cunoscut ca cel mai mare cercetator in domeniul stomatologiei, dupa ce a monitorizat pacienti cu boli degenerative care nu raspundeau la tratament, a presupus ca dintii cu obturatii de canal sunt cauza lipsei de rapuns la tratament. Dupa un studiu de 25 de ani si-a confirmat presupunerile initiale. Acest studiu a fost facut in primele decade ale secolului 20(!), dar studentii de la stomatologie nu sunt informati despre acesta.

Procedura scoaterii nervului (extirparea pulpei dentare)

Dupa ce dintele este anesteziat, se creeaza o cale de acces spre camera pulpara (spre pulpa dintelui, nerv). Cu ajutorul unor pile mici de forma unor ace se indeparteaza partile moi existente in dinte. Dintii frontali au de regula un canal dar de cele mai multe ori acesta se bifurca spre varful radacinii. Aceste canale de obicei nu sunt detectate pe radiografie. Dintii cu mai multi cuspizi (varfuri) au mai multe canale, doua, trei, patru, chiar cinci canale. Provocarea ca si dentist este de a trata dintele pe toata lungimea radacinii si a te opri fix in varful radacinii. Dar radiografia nu este chiar cea mai buna metoda de verificare.

Canalul este curatat, se fac o serie de tratamente pentru a modela interiorul radacinii si tratat cu diverse substante chimice pentru a avea o concentratie minima de bacterii. In SUA 93% din canale sunt plombate cu gutaperca. Gutaperca este un tip de cauciuc, latex sintetizat din produse petroliere, la care unele persoane au alergie. Pantru a se inmuia, aceasta gutaperca este tratata cu cloroform. Deoarece gutaperca pura nu este vizibila pe radiografie, se adauga in compozitia ei metale grele inclusive mercur si plumb, si cateodata aceste adaosuri ajung la 20% din masa materialului. Alte substante aditivate pot fi formocrezolul si paraclorfenolul. Aceste substante pot da inflamatii, infectii, alergii si scaderea raspunsului imunitar.

Cimenturile pe baza de eugenol se folosesc pentru a face legatura intre conurile de gutaperca. Eugenolul are un pH acid, tesuturile vii ale organismului ce inconjoara radacina au un pH bazic. Pentru a omori bacteriile se fac irigatii canalare cu solutii dezinfectante caustice, dar tensiunea superficiala a acestor lichide este mare, si de aceea ele nu vor patrunde si in tubulii dentinari. Solutia de hipoclorit de sodiu in combinatie cu peroxidul de hidrogen este folosita pentru a “steriliza” canalele principale. Ambele substante dauneaza tesuturilor vii si poate da inflamatie locala, infectie, alergie si compromiterea imunitatii. Dr Weston Price a demonstrat ca dintii sunt sterili doua zile in cel mai fericit caz, dar, de regula cam 24 de ore dureaza aceasta sterilizare. Studiile efectuate pe mii de dinti au demonstrat prezenta bacteriana in 80-90% din cazuri dupa ce au fost “sterilizati” in prealabil. Principalele bacterii gasite in canalul dentar de catre dr Price au fost streptococi, stafilococi, spirochete. Tot el a descoperit ca 90% din populatia bacteriana prezenta in dintii pacientilor cu boli acute erau streptococi si dintre acestia, 65% era streptococul fecalis. Bacteriologii de astazi au confirmat descoperirile Dr Price.

Dupa ce tratamentul de canal este terminat se reface coroana dintelui cu plomba sau coroana (cu sau fara pivot). Un dinte cu nervul scos se poate rupe mai usor datorita fragilitatii crescute. Din acest motiv, sau poate pentru ca nu a mai ramas prea mult din dinte deasupra gingiei se confectioneaza un pivot si o coaroana dentara.

Compatibilitate

Tehnicile conventionale de tratament de canal nu tin cont de biocompatibilitatea materialelor de obturatie coronara, de efectele asupra tesuturilor inconjuratoare datorate causticitatii substantelor folosite si de contaminarea bacteriana reziduala. Cercetarile efectuate de Dr Boyd Haley de la Universitatea Kentuky, cel putin 75% din tratamentele de canal efectuate au bacterii remanente in canaliculii dentinari, acesti tubuli au o lungime de 3-5 mile la fiecare dinte. Nici un medicament, remediu homeopatic, vitamina sau element mineral nu poate omori aceste bacterii cantonate in tubulii dentinari. Doar folosirea terapiei cu biofrecvente are capacitatea de a patrunde in os si radacina dintelui fara a afecta aceste tesuturi. Deci, singura metoda care isi poate dovedi eficienta in rezolvarea infectiilor vechi, cantonate la acest nivel ar fi biofrecventa. Cu toate acestea, nu exista metoda de a stopa recolonizarea, reinfectarea tubilor dentinari pe viitor. Microbii cantonati la aceste niveluri sunt vinovati de eliberarea de substante toxice (cunoscute in biochimie si toxicologie), toxine care apoi patrund in circulatia generala si migreaza si spre alte organe interne. Numarul de sedinte de biofrecvente depinde de severitatea contaminarii organismului.

Dentistul Weston A. Price, a facut acest tip de afirmatii in jurul anului 1940. Din nefericire pentru pacienti si practicantii stomatologiei, documentarile sale stiintifice au fost marginalizate.

Boala de focar

Dintele este un organ ca oricare altul in organism. Un dinte cu abces periapical (infectie) sau pulpa dintelui a murit/ s-a degradat/ nu mai funtiooneaza normal nu este doar un dinte mort, ci un organ mort. Problema care apare este ca acesti dinti devitalizati sunt predispusi sa se infecteze si pot infecta si oasele maxilare.

In zilele nostre se stie ca toxinele produse de bacteriile cantonate la nivelul tubilor dentinari sunt in numar de milioane si printre aceste toxine sunt si tioeterii. Tioeterii sunt de 1000 de ori mai toxici decat toxina botulinica, considerata la un moment dat cea mai toxica substanta organica.

Din punct de vedere practic, mai putin ingrijorator este antraxul si virusul variolei in comparatie cu metabolitii bacteriilor cantonate la nivelul radacinii dintelui devital. Pe langa tioeteri, si alti compusi toxici sunt eliminati in organism, cum ar fi tioetanolii si mercaptanii care au fost descoperiti in tumorile de san; acestia au migrat pe calea limfatica cervicala in nodulii limfatici si tesutul mamar. Aceste bacterii periculoase raman cantonate la nivel radicular, dar dupa extractiile dintilor pot ramane in oasele maxilare si provocand osteomielite (cavitations).

Dr Weston Price

Dupa 25 de ani de studii vaste, Dr Weston Price a afirmat ca multe tratament de canal sunt vinovate de producerea unor boli sistemice. Dr Price a dezvoltat o metoda de testare care sa puna in evidenta prezenta infectiei unui dinte care este aparent tratat corect si fara patologie manifesta. A inserat sub pielea unui animal de laborator dinti extrasi de la pacienti bolnavi (dinti corect tratati si fara patologie asociata manifesta); urmarea acestui fapt a fost ca dintele tratat pe canal al unui pacient cu o boala degenerativa a provocat animalului acelasi tip de boala ca cea a “donatorului”. Aceste studii facute pe 5000 de animale de laborator; Dr Price nu stia unde anume era ascunsa infectia, el doar a constatat ca boala omului era trasferata la animal.

Dr Price a folosit medii de cultura pentru bacteriile ce se dezvolta la nivelul radacinii dintilor devitali, toxinele secretate de acestea, si prin injectarea acestora in iepurii de laborator a constatat ca boli similare oamenilor au aparut si la iepuri. Mai exact, a descoperit aparitia endocarditei si altor boli cardiace, afectiuni renale si ale vezicii urinare, artrita, reumatism, boli mentale, probleme pulmonare, flebita, osteomielita si complicatii ale sarcinii. Acest boli au fost atat de grave incat majoritatea animalelor au murit in 3-12 zile. Cand dintii au fost sterilizati prin autoclavare si au fost inserati sub pielea animalelor nu a fost remarcata nici o afectare a starii de sanatate a animalutelor. In plus, un mare procent din pacientii carora li s-au extras dintii folositi in experimente s-au vindecat in urma tratamentelor administrate. La implantarea unui dinte integru sub pielea animalelor sanatatea nu le-a fost afectata. Aceste cercetari au fost tinute deoparte pana la publicarea lor in 1923.

Desi tratamentul de canal elimina cu succes durerea si inflamatia si permite pastrarea pe arcada a unui dinte mort, efectele secundare acestui tratament pot fi devastatoare pentru sanatatea pacientului. Se estimeaza ca un procent de 30% din populatie are un sistem imunitar suficient de puternic care protejeaza corpul de efectele extirparii nervului. Problema principala este ca este imposibila sterilizarea dintelui. Consecinta este migrarea bacteriilor si contaminarea bacteriana a inimii, rinichilor, ochilor, stomacului si a altor numeroase tesuturi. In teorie acesta se numeste boala de focar, si trebuie sa intelegem ca daca exista un focar de infectie undeva in organism, microbii se pot deplasa, ajung la alte organe si pot aparea alte focare infectioase.

Dr Issels, medic german, recomanda extractiile dintilor cu tratament de canal la pacientii cu cancer in faza terminala ca protocol de tratament. In ultimii 40 de ani, conform unui studiu efectuat pe 16000 de pacienti, el a observat o rata de succes al tratamentelor de 24%.

Unii chirurgi recomanda ca inaintea operatiilor de transplant de organe sa fie extrasi dintii cu tratamente de canal, din cauza focarului de infectie dentar. Daca o persoana are probleme de sanatate cronice, pot fi suspecti de acest lucru si dintii tratati. In 1996 se estimeaza ca s-au efectuat tratamente de canal la 35 milioane de oameni. Majoritatea tratamentelor au fost facute din cauza durerilor acuzate de pacienti, dureri aparute in urma infectarii pulpei dentare. Bacteriile se infiltreaza prin tubii dentinari deschisi la dintii cariati si ajung in camera pulpara unde gasesc mediul ideal pentru a se inmulti; temperatura este constanta, nutrientii sunt adusi pe cale sangvina in mod constant. Bacteriile pot migra prin tubii dentinari (lungimea acestora este de cateva mile) si se inmultesc in functie de cantitatea de oxigen primita.

In functie de gradul de deprivare in oxigen bacteriile sufera mutatii si pot rezulta o multime de tipuri de bacterii. Peste 150 de bacterii diferite au fost identificate in radacina dintelui devital. Cu exceptia a cinci tipuri de bacterii, majoritatea sunt anaerobe, deci le place mediul lipsit de oxigen. Aceste bacterii sunt o adevarata uzina de deseuri chimice; produsii de metabolism al bacteriilor pot drena prin apexul dintelui ajungand in circulatia sistemica, sau se pot elimina prin tubii dentinari in spatiul periodontal (parodontal). Din spatiul periodontal pot ajunge tot in circulatie sau pot ajunge in saliva. Oricum ar fi, nici una din aceste variante nu este dorita.

Dintele devitalizat este un dinte bun la mestecat. Desi nervul a fost inlaturat si afluxul de sange a fost intrerupt, dintele isi pastreaza ligamentele periodontale (parodontale). Presiunile masticatorii genereaza presiune hidraulica si fluidele din spatiul periodontal sunt impinse in afara alveolei dentare si ajung in circulatia generala

tubulidentinariTubii dentinari

Un dinte este alcatuit din 3 straturi. Smaltul (partea vizibila in gura, stratul alb care inconjoara coroana dentara), pulpa dintelui (firisorul de tesut moale din mijlocul dintelui – cum ar fi maduva oaselor), si dentina (acopera nervul in totalitatea sa si il protejeaza; in portiunea dintelui iesita din gingie este protejata la randul ei de smalt; portiunea radiculara a dentinei este protejata de cement). Dentina reprezinta cam 90% din masa dintelui. Privita la microscop dentina are o structura specifica. Este alcatuita din milioane de tubi care pleaca radiar din pulpa dintelui, ca si spitele unei roti de bicicleta (privind pe sectiune orizontala). Daca s-ar pune cap la cap aceste mici tubulete, la un dinte frontal, care are o singura radacina, lungimea lor ar fi de 3 mile. Desi sunt microscopici, acesti tubuli sunt locul de cantonare a miliarde de bacterii, candida si ciuperci. Acesti tubi sunt suficienti de grosi sa incapa opt streptococi in diametrul lor. Prin ei circula un lichid numit protoplasma; acest lichid este un filtrat; calitatea acestuia depinde de circulatia pulpara.

tubulidentinari2Tubii se intind pe toata lungimea dentinei si se termina in smalt sau cement. Ligamentul periodontal si varful dintelui contine bacterii din ramase din infectia suferita de dinte. Este imposibil de sterilizat tubulii, ligamentul parodontal sau apexul dentar. In SUA 93% din tratamentele de canal folosesc gutaperca pentru obturarea canalelor, si se urmareste sigilarea canalelor pentru ca bacteriile sa nu mai patrunda. Sigilare este un termen exagerat pentru ca: gutaperca este inmuiata in cloroform – cloroformul se evapora si se creeaza un spatiu de 6,6%, spatiu care a fost ocupat de cloroform; pentru condensarea gutapercii se folosesc instrumente incalzite – la racire contractia este de 30% in prima saptamana dupa obturatie; Aceste hiatusuri permit unei bacterii de jumatate de micron sa migreze din tubii dentinari spre apexul dintilor.

Leucocitele – celulele albe cu rol in apararea organismului – au diametru mare si nu incap in tubii dentinari. De asemenea, antibioticele nu au acces in aceste locuri. Resturile de pulpa dentara impinse catre varful radacinii dintelui (in delta apicala) sunt un mediu de cultura ideal pentru bacterii, si in plus, acesta este chiar la intrarea in canal! Bacteriile anaerobe pot inhiba procesul de fagocitoza a leucocitelor; nici o celula alba sau antibiotic nu pot distruge produsii toxici eliminati de bacterii in jurul radacinii.

Aceste toxine distrug multe enzime din corpul uman si sunt mai eficiente in concentratie mica decat orice alte substante de natura organica. Mercurul la concentratii de 1-5 micromoli/litru inactiveaza activitatea tubulinei (proteina cu rol structural), dar nu are efecte deosebite pe alte tipuri de proteine ale sistemului nervos central. Concentratii de ½ ppm (1 ppm = 10–6 – o picatura la 50 litri) poate distruge enzimele cele mai rezistente. Inactivarea acestor enzime provoaca disfunctii hormonale, neurologice, autoimune si emotionale.

In prezenta acestor compusi toxici din canalele dentinare, tubulina si protein kinaza, doua din proteinele cu rol in functionarea sistemului nervos, sunt inactivate in cateva minute. La o persoana cu un sistem imunitar puternic, aceste tratamente de canal ar trebui sa fie urmate de inflamatie, puroi, semn ca acest dinte mort trebuie indepartat. Medicul dentist va prescrie antibiotic pentru ca tratamentul de canal sa nu esueze. Antibioticele stopeaza procesul inflamator din jurul dintelui, durerea si raspunsul normal al organismului la prezenta agentului microbian vor fi stopate, dar nu putem vorbi de o revenire la normal, de o reparare a situatiei.

Medicul si pacientul vor trai cu impresia ca tratamentul a fost un succes, dar oganismul continua sa ia masuri de protectie: daca nu poate sa respinga dintele ca acesta sa cada, va construi in jurul radacinii un “zid” si il va tine in carantina (local apare o osteocondensare – osteita condensanta) si pe radiografie se vede ca o vindecare osoasa. Bacteriile nu mai au acces direct spre restul organismului si nici celulele de aprare ale organismului nu mai acces spre acel dinte. Chiar daca bacteriile nu mai pot pleca din dinte, nutrientii de care au nevoie bacteriile supravietuiasca si sa se inmultesca ajung la acest nivel si toxinele produse de ele ajung totusi in circulatia sangvina si sa declanseze si sa intretina boli. Ca stomatolog este greu sa admiti ca un dinte tratat pe canal este cauza unor boli incurabile. Din punct de vedere legal si al asigurarilor medicale aceste realitati sunt negate. Tratamentul de canal este tragaciul care declanseaza un proces “tacut” de osteonecroza ischemica (cavitatii) in maduva osoasa, proces care se poate extinde si afecteaza si dintii vecini.

Milioane de oameni sufera de boli degenerative pe care lumea medicala nu le priveste cum ar trebui. Implicit, la un dinte fara nerv, lichidul protoplasmatic este locul ideal pentru colonizarea de catre bacterii. Tubulii dentinari de 1-1,3 microni in diametru sunt suficient de mari pentru patrunderea bacteriilor, dar prea mici pentru a putea patrunde celulele de aparare ale organismului, adica a principalei linii defensive a corpului uman. Bacteriile fiind ferite de liniile de aparare ale organismului se inmultesc in voie. Mediul anaerob este propice mutatiilor bacteriene si produc tioeteri, tioetanoli si mercaptani.

“o persoana care are 4 plombe de amalgam are o saliva toxica incat ei nu au voie legal sa scuipe in vasul de toaleta; concentratia de mercur depaseste standardul stabilit de EPA (Enviromental Protection Agency – din SUA).”

In Suedia, Danemarca, Germania si Austria este ilegal sa obturezi dintii cu amalgam de argint. In California este ilegal sa folosesti amalgamul la femeile insarcinate. Normele de protectie la manipularea amalgamului sunt foarte stricte; este considerat deseu toxic. La copii si adolescenti amalgamul este cel mai periculos pentru sanatate si la persoanele care au saliva acida.

Filmuletul este facut de Universitatea din Calgary. Se vede cum mercurul distruge neuronii. Folosind culturi vii, mercurul este inserat si videoclipul demonstreaza cum poate aparea autismul.

Poate fi acesta o solutie?

Gerald H. Smith, DDS, NMD: ” doar prin terapia cu biofrecvente se poate patrunde in osul din jurul dintilor fara a afecta osul…” “…cercetari preliminare arata ca tratamentul cu biofrecvente este SINGURA metoda care da organismului sansa de vindecare a infectiilor de la dintii cu canalele obturate”.

Oferta permanenta

consult-gratuit La cabinetul nostru stomatologic din Berceni poti beneficia de consultatie gratuita!

Contact